îndigui

Romanian

Etymology

From în- +‎ dig +‎ -ui.

Verb

a îndigui (third-person singular present îndiguiește, past participle îndiguit) 4th conjugation

  1. to levee

Conjugation

    conjugation of îndigui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a îndigui
gerund îndiguind
past participle îndiguit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndiguiesc îndiguiești îndiguiește îndiguim îndiguiți îndiguiesc
imperfect îndiguiam îndiguiai îndiguia îndiguiam îndiguiați îndiguiau
simple perfect îndiguii îndiguiși îndigui îndiguirăm îndiguirăți îndiguiră
pluperfect îndiguisem îndiguiseși îndiguise îndiguiserăm îndiguiserăți îndiguiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndiguiesc să îndiguiești să îndiguiască să îndiguim să îndiguiți să îndiguiască
imperative — tu — — voi —
affirmative îndiguiește îndiguiți
negative nu îndigui nu îndiguiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.