îndoiciune

Romanian

Etymology

From îndoi +‎ -ciune.

Noun

îndoiciune f (plural îndoiciuni)

  1. (obsolete) bend, fold

Declension

Declension of îndoiciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative îndoiciune îndoiciunea îndoiciuni îndoiciunile
genitive-dative îndoiciuni îndoiciunii îndoiciuni îndoiciunilor
vocative îndoiciune, îndoiciuneo îndoiciunilor

References

  • îndoiciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.