îndrăci

Romanian

Etymology

From în- +‎ drac.

Verb

a îndrăci (third-person singular present îndrăcește, past participle îndrăcit) 4th conjugation

  1. to infuriate

Conjugation

    conjugation of îndrăci (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a îndrăci
gerund îndrăcind
past participle îndrăcit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndrăcesc îndrăcești îndrăcește îndrăcim îndrăciți îndrăcesc
imperfect îndrăceam îndrăceai îndrăcea îndrăceam îndrăceați îndrăceau
simple perfect îndrăcii îndrăciși îndrăci îndrăcirăm îndrăcirăți îndrăciră
pluperfect îndrăcisem îndrăciseși îndrăcise îndrăciserăm îndrăciserăți îndrăciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndrăcesc să îndrăcești să îndrăcească să îndrăcim să îndrăciți să îndrăcească
imperative — tu — — voi —
affirmative îndrăcește îndrăciți
negative nu îndrăci nu îndrăciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.