îndreptăți

Romanian

Etymology

From în- +‎ dreptate.

Verb

a îndreptăți (third-person singular present îndreptățește, past participle îndreptățit) 4th conjugation

  1. to be entitled

Conjugation

    conjugation of îndreptăți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a îndreptăți
gerund îndreptățind
past participle îndreptățit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndreptățesc îndreptățești îndreptățește îndreptățim îndreptățiți îndreptățesc
imperfect îndreptățeam îndreptățeai îndreptățea îndreptățeam îndreptățeați îndreptățeau
simple perfect îndreptății îndreptățiși îndreptăți îndreptățirăm îndreptățirăți îndreptățiră
pluperfect îndreptățisem îndreptățiseși îndreptățise îndreptățiserăm îndreptățiserăți îndreptățiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndreptățesc să îndreptățești să îndreptățească să îndreptățim să îndreptățiți să îndreptățească
imperative — tu — — voi —
affirmative îndreptățește îndreptățiți
negative nu îndreptăți nu îndreptățiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.