îndreptare
Romanian
Etymology
Noun
îndreptare f (plural îndreptări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | îndreptare | îndreptarea | îndreptări | îndreptările | |
| genitive-dative | îndreptări | îndreptării | îndreptări | îndreptărilor | |
| vocative | îndreptare, îndreptareo | îndreptărilor | |||