îndritui
Romanian
Etymology
Verb
a îndritui (third-person singular present îndrituie, past participle îndrituit) 4th conjugation
- (obsolete) to be entitled, to be authorized
Conjugation
conjugation of îndritui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a îndritui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îndrituind | ||||||
| past participle | îndrituit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îndrituiesc | îndrituiești | îndrituiește | îndrituim | îndrituiți | îndrituiesc | |
| imperfect | îndrituiam | îndrituiai | îndrituia | îndrituiam | îndrituiați | îndrituiau | |
| simple perfect | îndrituii | îndrituiși | îndritui | îndrituirăm | îndrituirăți | îndrituiră | |
| pluperfect | îndrituisem | îndrituiseși | îndrituise | îndrituiserăm | îndrituiserăți | îndrituiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îndrituiesc | să îndrituiești | să îndrituiască | să îndrituim | să îndrituiți | să îndrituiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îndrituiește | îndrituiți | |||||
| negative | nu îndritui | nu îndrituiți | |||||
References
- îndritui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN