îndrumător

Romanian

Etymology

From îndruma +‎ -ător.

Adjective

îndrumător m or n (feminine singular îndrumătoare, masculine plural îndrumători, feminine and neuter plural îndrumătoare)

  1. guiding

Declension

Declension of îndrumător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite îndrumător îndrumătoare îndrumători îndrumătoare
definite îndrumătorul îndrumătoarea îndrumătorii îndrumătoarele
genitive-
dative 		indefinite îndrumător îndrumătoare îndrumători îndrumătoare
definite îndrumătorului îndrumătoarei îndrumătorilor îndrumătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.