îndușmăni

Romanian

Etymology

From în- +‎ dușmăni.

Verb

a îndușmăni (third-person singular present îndușmănește, past participle îndușmănit) 4th conjugation

  1. to hate

Conjugation

    conjugation of îndușmăni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a îndușmăni
gerund îndușmănind
past participle îndușmănit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îndușmănesc îndușmănești îndușmănește îndușmănim îndușmăniți îndușmănesc
imperfect îndușmăneam îndușmăneai îndușmănea îndușmăneam îndușmăneați îndușmăneau
simple perfect îndușmănii îndușmăniși îndușmăni îndușmănirăm îndușmănirăți îndușmăniră
pluperfect îndușmănisem îndușmăniseși îndușmănise îndușmăniserăm îndușmăniserăți îndușmăniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îndușmănesc să îndușmănești să îndușmănească să îndușmănim să îndușmăniți să îndușmănească
imperative — tu — — voi —
affirmative îndușmănește îndușmăniți
negative nu îndușmăni nu îndușmăniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.