înduioșa

Romanian

Etymology

From în- +‎ duios.

Verb

a înduioșa (third-person singular present înduioșează, past participle înduioșat) 1st conjugation

  1. to endear

Conjugation

    conjugation of înduioșa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înduioșa
gerund înduioșând
past participle înduioșat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înduioșez înduioșezi înduioșează înduioșăm înduioșați înduioșează
imperfect înduioșam înduioșai înduioșa înduioșam înduioșați înduioșau
simple perfect înduioșai înduioșași înduioșă înduioșarăm înduioșarăți înduioșară
pluperfect înduioșasem înduioșaseși înduioșase înduioșaserăm înduioșaserăți înduioșaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înduioșez să înduioșezi să înduioșeze să înduioșăm să înduioșați să înduioșeze
imperative — tu — — voi —
affirmative înduioșează înduioșați
negative nu înduioșa nu înduioșați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.