îndurătate

Romanian

Etymology

From îndura +‎ -ătate.

Noun

îndurătate f (plural îndurătatăți)

  1. (obsolete) pity, compassion, mercy
    Synonym: îndurare

Declension

Declension of îndurătate
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative îndurătate îndurătatea îndurătatăți îndurătatățile
genitive-dative îndurătatăți îndurătatății îndurătatăți îndurătatăților
vocative îndurătate, îndurătateo îndurătatăților

References

  • îndurătate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.