înecăciune
Romanian
Etymology
Noun
înecăciune f (plural înecăciuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înecăciune | înecăciunea | înecăciuni | înecăciunile | |
| genitive-dative | înecăciuni | înecăciunii | înecăciuni | înecăciunilor | |
| vocative | înecăciune, înecăciuneo | înecăciunilor | |||