înfigere
Romanian
Etymology
Noun
înfigere f (plural înfigeri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înfigere | înfigerea | înfigeri | înfigerile | |
| genitive-dative | înfigeri | înfigerii | înfigeri | înfigerilor | |
| vocative | înfigere, înfigereo | înfigerilor | |||