înființa

Romanian

Etymology

From în- +‎ ființă.

Verb

a înființa (third-person singular present înființează, past participle înființat) 1st conjugation

  1. to establish

Conjugation

    conjugation of înființa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înființa
gerund înființând
past participle înființat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înființez înființezi înființează înființăm înființați înființează
imperfect înființam înființai înființa înființam înființați înființau
simple perfect înființai înființași înființă înființarăm înființarăți înființară
pluperfect înființasem înființaseși înființase înființaserăm înființaserăți înființaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înființez să înființezi să înființeze să înființăm să înființați să înființeze
imperative — tu — — voi —
affirmative înființează înființați
negative nu înființa nu înființați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.