înflorire
Romanian
Etymology
Noun
înflorire f (plural înfloriri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înflorire | înflorirea | înfloriri | înfloririle | |
| genitive-dative | înfloriri | înfloririi | înfloriri | înfloririlor | |
| vocative | înflorire, înflorireo | înfloririlor | |||