înfrânare
Romanian
Etymology
Noun
înfrânare f (plural înfrânări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înfrânare | înfrânarea | înfrânări | înfrânările | |
| genitive-dative | înfrânări | înfrânării | înfrânări | înfrânărilor | |
| vocative | înfrânare, înfrânareo | înfrânărilor | |||