înfrica

Romanian

Etymology

From în- +‎ frică.

Verb

a înfrica (third-person singular present înfrică, past participle înfricat) 1st conjugation

  1. to scare, to make fearful

Conjugation

    conjugation of înfrica (first conjugation, no infix)
infinitive a înfrica
gerund înfricând
past participle înfricat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înfric înfrici înfrică înfricăm înfricați înfrică
imperfect înfricam înfricai înfrica înfricam înfricați înfricau
simple perfect înfricai înfricași înfrică înfricarăm înfricarăți înfricară
pluperfect înfricasem înfricaseși înfricase înfricaserăm înfricaserăți înfricaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înfric să înfrici să înfrice să înfricăm să înfricați să înfrice
imperative — tu — — voi —
affirmative înfrică înfricați
negative nu înfrica nu înfricați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.