înfrupta
Romanian
Etymology
Verb
a înfrupta (third-person singular present înfruptă, past participle înfruptat) 1st conjugation
- to eat something tasty
Conjugation
conjugation of înfrupta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înfrupta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfruptând | ||||||
| past participle | înfruptat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfrupt | înfrupți | înfruptă | înfruptăm | înfruptați | înfruptă | |
| imperfect | înfruptam | înfruptai | înfrupta | înfruptam | înfruptați | înfruptau | |
| simple perfect | înfruptai | înfruptași | înfruptă | înfruptarăm | înfruptarăți | înfruptară | |
| pluperfect | înfruptasem | înfruptaseși | înfruptase | înfruptaserăm | înfruptaserăți | înfruptaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfrupt | să înfrupți | să înfrupte | să înfruptăm | să înfruptați | să înfrupte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfruptă | înfruptați | |||||
| negative | nu înfrupta | nu înfruptați | |||||
References
- înfrupta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN