înfuria

See also: infuria

Romanian

Etymology

From în- +‎ furie.

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

a înfuria (third-person singular present înfurie, past participle înfuriat) 1st conjugation

  1. to infuriate, make angry, anger, enrage
  2. (reflexive) to become angry, infuriated, fly into a rage

Conjugation

    conjugation of înfuria (first conjugation, no infix)
infinitive a înfuria
gerund înfuriind
past participle înfuriat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înfurii înfurii înfurie înfuriem înfuriați înfurie
imperfect înfuriam înfuriai înfuria înfuriam înfuriați înfuriau
simple perfect înfuriai înfuriași înfurie înfuriarăm înfuriarăți înfuriară
pluperfect înfuriasem înfuriaseși înfuriase înfuriaserăm înfuriaserăți înfuriaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înfurii să înfurii să înfurie să înfuriem să înfuriați să înfurie
imperative — tu — — voi —
affirmative înfurie înfuriați
negative nu înfuria nu înfuriați

Synonyms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.