îngăduitor

Romanian

Etymology

From îngădui +‎ -tor.

Adjective

îngăduitor m or n (feminine singular îngăduitoare, masculine plural îngăduitori, feminine and neuter plural îngăduitoare)

  1. lenient

Declension

Declension of îngăduitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite îngăduitor îngăduitoare îngăduitori îngăduitoare
definite îngăduitorul îngăduitoarea îngăduitorii îngăduitoarele
genitive-
dative 		indefinite îngăduitor îngăduitoare îngăduitori îngăduitoare
definite îngăduitorului îngăduitoarei îngăduitorilor îngăduitoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.