înghimpa
Romanian
Etymology
Verb
a înghimpa (third-person singular present înghimpă, past participle înghimpat) 1st conjugation
- to prick
Conjugation
conjugation of înghimpa (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înghimpa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înghimpând | ||||||
| past participle | înghimpat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înghimp | înghimpi | înghimpă | înghimpăm | înghimpați | înghimpă | |
| imperfect | înghimpam | înghimpai | înghimpa | înghimpam | înghimpați | înghimpau | |
| simple perfect | înghimpai | înghimpași | înghimpă | înghimparăm | înghimparăți | înghimpară | |
| pluperfect | înghimpasem | înghimpaseși | înghimpase | înghimpaserăm | înghimpaserăți | înghimpaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înghimp | să înghimpi | să înghimpe | să înghimpăm | să înghimpați | să înghimpe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înghimpă | înghimpați | |||||
| negative | nu înghimpa | nu înghimpați | |||||
References
- înghimpa in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN