îngropătură

Romanian

Etymology

From îngropa +‎ -ătură.

Noun

îngropătură f (plural îngropături)

  1. (obsolete) funeral
    Synonym: înmormântare

Declension

Declension of îngropătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative îngropătură îngropătura îngropăture îngropăturele
genitive-dative îngropăture îngropăturei îngropăture îngropăturelor
vocative îngropătură, îngropăturo îngropăturelor

References

  • îngropătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.