înhăța

Romanian

Etymology

From în- +‎ haț.

Verb

a înhăța (third-person singular present înhață, past participle înhățat) 1st conjugation

  1. to grab

Conjugation

    conjugation of înhăța (first conjugation, no infix)
infinitive a înhăța
gerund înhățând
past participle înhățat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înhăț înhăți înhăță înhățăm înhățați înhăță
imperfect înhățam înhățai înhăța înhățam înhățați înhățau
simple perfect înhățai înhățași înhăță înhățarăm înhățarăți înhățară
pluperfect înhățasem înhățaseși înhățase înhățaserăm înhățaserăți înhățaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înhăț să înhăți să înhățe să înhățăm să înhățați să înhățe
imperative — tu — — voi —
affirmative înhăță înhățați
negative nu înhăța nu înhățați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.