înhăita

Romanian

Etymology

From în- +‎ haită.

Verb

a înhăita (third-person singular present înhăitează, past participle înhăitat) 1st conjugation

  1. to band

Conjugation

    conjugation of înhăita (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înhăita
gerund înhăitând
past participle înhăitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înhăitez înhăitezi înhăitează înhăităm înhăitați înhăitează
imperfect înhăitam înhăitai înhăita înhăitam înhăitați înhăitau
simple perfect înhăitai înhăitași înhăită înhăitarăm înhăitarăți înhăitară
pluperfect înhăitasem înhăitaseși înhăitase înhăitaserăm înhăitaserăți înhăitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înhăitez să înhăitezi să înhăiteze să înhăităm să înhăitați să înhăiteze
imperative — tu — — voi —
affirmative înhăitează înhăitați
negative nu înhăita nu înhăitați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.