înhăma

Romanian

Etymology

From în- +‎ ham +‎ -a.

Verb

a înhăma (third-person singular present înhamă, past participle înhămat) 1st conjugation

  1. to harness

Conjugation

    conjugation of înhăma (first conjugation, no infix)
infinitive a înhăma
gerund înhămând
past participle înhămat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înham înhami înhamă înhămăm înhămați înhamă
imperfect înhămam înhămai înhăma înhămam înhămați înhămau
simple perfect înhămai înhămași înhămă înhămarăm înhămarăți înhămară
pluperfect înhămasem înhămaseși înhămase înhămaserăm înhămaserăți înhămaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înham să înhami să înhame să înhămăm să înhămați să înhame
imperative — tu — — voi —
affirmative înhamă înhămați
negative nu înhăma nu înhămați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.