înjurătură
Romanian
Etymology
From înjura (“to swear”) + -ătură.
Pronunciation
- IPA(key): [ɨn.ʒu.rəˈtu.rə]
Noun
înjurătură f (plural înjurături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înjurătură | înjurătura | înjurături | înjurăturile | |
| genitive-dative | înjurături | înjurăturii | înjurături | înjurăturilor | |
| vocative | înjurătură, înjurăturo | înjurăturilor | |||