înlemni

Romanian

Etymology

From în- +‎ lemn.

Verb

a înlemni (third-person singular present înlemnește, past participle înlemnit) 4th conjugation

  1. to freeze, to freeze up

Conjugation

    conjugation of înlemni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înlemni
gerund înlemnind
past participle înlemnit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înlemnesc înlemnești înlemnește înlemnim înlemniți înlemnesc
imperfect înlemneam înlemneai înlemnea înlemneam înlemneați înlemneau
simple perfect înlemnii înlemniși înlemni înlemnirăm înlemnirăți înlemniră
pluperfect înlemnisem înlemniseși înlemnise înlemniserăm înlemniserăți înlemniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înlemnesc să înlemnești să înlemnească să înlemnim să înlemniți să înlemnească
imperative — tu — — voi —
affirmative înlemnește înlemniți
negative nu înlemni nu înlemniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.