înlocuitor

Romanian

Etymology

From înlocui +‎ -tor.

Noun

înlocuitor n (plural înlocuitori)

  1. substitute

Declension

Declension of înlocuitor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative înlocuitor înlocuitorul înlocuitori înlocuitorile
genitive-dative înlocuitor înlocuitorului înlocuitori înlocuitorilor
vocative înlocuitorule înlocuitorilor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.