înmâna

Romanian

Etymology

From în- +‎ mână +‎ -a.

Verb

a înmâna (third-person singular present înmânează, past participle înmânat) 1st conjugation

  1. to hand, hand over

Conjugation

    conjugation of înmâna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înmâna
gerund înmânând
past participle înmânat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înmânez înmânezi înmânează înmânăm înmânați înmânează
imperfect înmânam înmânai înmâna înmânam înmânați înmânau
simple perfect înmânai înmânași înmână înmânarăm înmânarăți înmânară
pluperfect înmânasem înmânaseși înmânase înmânaserăm înmânaserăți înmânaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înmânez să înmânezi să înmâneze să înmânăm să înmânați să înmâneze
imperative — tu — — voi —
affirmative înmânează înmânați
negative nu înmâna nu înmânați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.