înmatricula

Romanian

Etymology

Borrowed from French immatriculer.

Verb

a înmatricula (third-person singular present înmatriculează, past participle înmatriculat) 1st conjugation

  1. to matriculate
  2. to register

Conjugation

    conjugation of înmatricula (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înmatricula
gerund înmatriculând
past participle înmatriculat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înmatriculez înmatriculezi înmatriculează înmatriculăm înmatriculați înmatriculează
imperfect înmatriculam înmatriculai înmatricula înmatriculam înmatriculați înmatriculau
simple perfect înmatriculai înmatriculași înmatriculă înmatricularăm înmatricularăți înmatriculară
pluperfect înmatriculasem înmatriculaseși înmatriculase înmatriculaserăm înmatriculaserăți înmatriculaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înmatriculez să înmatriculezi să înmatriculeze să înmatriculăm să înmatriculați să înmatriculeze
imperative — tu — — voi —
affirmative înmatriculează înmatriculați
negative nu înmatricula nu înmatriculați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.