înmii

Romanian

Etymology

From în- +‎ mie.

Verb

a înmii (third-person singular present înmiește, past participle înmiit) 4th conjugation

  1. to increase thousandfold

Conjugation

    conjugation of înmii (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înmii
gerund înmiind
past participle înmiit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înmiesc înmiești înmiește înmiim înmiiți înmiesc
imperfect înmiam înmiai înmia înmiam înmiați înmiau
simple perfect înmiii înmiiși înmii înmiirăm înmiirăți înmiiră
pluperfect înmiisem înmiiseși înmiise înmiiserăm înmiiserăți înmiiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înmiesc să înmiești să înmiască să înmiim să înmiiți să înmiască
imperative — tu — — voi —
affirmative înmiește înmiiți
negative nu înmii nu înmiiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.