înmormântăciune

Romanian

Etymology

From înmormânta +‎ -ăciune.

Noun

înmormântăciune f (plural înmormântăciuni)

  1. (obsolete) funeral
    Synonym: înmormântare

Declension

Declension of înmormântăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative înmormântăciune înmormântăciunea înmormântăciuni înmormântăciunile
genitive-dative înmormântăciuni înmormântăciunii înmormântăciuni înmormântăciunilor
vocative înmormântăciune, înmormântăciuneo înmormântăciunilor

References

  • înmormântăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN