înmormântăciune
Romanian
Etymology
From înmormânta + -ăciune.
Noun
înmormântăciune f (plural înmormântăciuni)
- (obsolete) funeral
- Synonym: înmormântare
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înmormântăciune | înmormântăciunea | înmormântăciuni | înmormântăciunile | |
| genitive-dative | înmormântăciuni | înmormântăciunii | înmormântăciuni | înmormântăciunilor | |
| vocative | înmormântăciune, înmormântăciuneo | înmormântăciunilor | |||
References
- înmormântăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN