înmuguri

Romanian

Etymology

From în- +‎ mugur +‎ -i.

Verb

a înmuguri (third-person singular present înmugurește, past participle înmugurit) 4th conjugation

  1. to bud

Conjugation

    conjugation of înmuguri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înmuguri
gerund înmugurind
past participle înmugurit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înmuguresc înmugurești înmugurește înmugurim înmuguriți înmuguresc
imperfect înmuguream înmugureai înmugurea înmuguream înmugureați înmugureau
simple perfect înmugurii înmuguriși înmuguri înmugurirăm înmugurirăți înmuguriră
pluperfect înmugurisem înmuguriseși înmugurise înmuguriserăm înmuguriserăți înmuguriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înmuguresc să înmugurești să înmugurească să înmugurim să înmuguriți să înmugurească
imperative — tu — — voi —
affirmative înmugurește înmuguriți
negative nu înmuguri nu înmuguriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.