înnobila

Romanian

Etymology

From în- +‎ nobil +‎ -a.

Verb

a înnobila (third-person singular present înnobilează, past participle înnobilat) 1st conjugation

  1. ennoble

Conjugation

    conjugation of înnobila (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a înnobila
gerund înnobilând
past participle înnobilat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înnobilez înnobilezi înnobilează înnobilăm înnobilați înnobilează
imperfect înnobilam înnobilai înnobila înnobilam înnobilați înnobilau
simple perfect înnobilai înnobilași înnobilă înnobilarăm înnobilarăți înnobilară
pluperfect înnobilasem înnobilaseși înnobilase înnobilaserăm înnobilaserăți înnobilaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înnobilez să înnobilezi să înnobileze să înnobilăm să înnobilați să înnobileze
imperative — tu — — voi —
affirmative înnobilează înnobilați
negative nu înnobila nu înnobilați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.