înnoroi

Romanian

Etymology

From în- +‎ noroi.

Verb

a înnoroi (third-person singular present înnoroiește, past participle înnoroit) 4th conjugation

  1. to mudden

Conjugation

    conjugation of înnoroi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înnoroi
gerund înnoroind
past participle înnoroit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înnoroiesc înnoroiești înnoroiește înnoroim înnoroiți înnoroiesc
imperfect înnoroiam înnoroiai înnoroia înnoroiam înnoroiați înnoroiau
simple perfect înnoroii înnoroiși înnoroi înnoroirăm înnoroirăți înnoroiră
pluperfect înnoroisem înnoroiseși înnoroise înnoroiserăm înnoroiserăți înnoroiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înnoroiesc să înnoroiești să înnoroiască să înnoroim să înnoroiți să înnoroiască
imperative — tu — — voi —
affirmative înnoroiește înnoroiți
negative nu înnoroi nu înnoroiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.