înotătură
Romanian
Etymology
Noun
înotătură f (plural înotături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înotătură | înotătura | înotături | înotăturile | |
| genitive-dative | înotături | înotăturii | înotături | înotăturilor | |
| vocative | înotătură, înotăturo | înotăturilor | |||