înrâurință

Romanian

Etymology

From înrâuri +‎ -ință.

Noun

înrâurință f (plural înrâurințe)

  1. (dated) influence

Declension

Declension of înrâurință
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative înrâurință înrâurința înrâurințe înrâurințele
genitive-dative înrâurințe înrâurinței înrâurințe înrâurințelor
vocative înrâurință, înrâurințo înrâurințelor