înrăi

Romanian

Etymology

From în- +‎ rău.

Verb

a înrăi (third-person singular present înrăește, past participle înrăit) 4th conjugation

  1. to become malicious, wicked

Conjugation

    conjugation of înrăi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înrăi
gerund înrăind
past participle înrăit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înrăiesc înrăiești înrăiește înrăim înrăiți înrăiesc
imperfect înrăiam înrăiai înrăia înrăiam înrăiați înrăiau
simple perfect înrăii înrăiși înrăi înrăirăm înrăirăți înrăiră
pluperfect înrăisem înrăiseși înrăise înrăiserăm înrăiserăți înrăiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înrăiesc să înrăiești să înrăiască să înrăim să înrăiți să înrăiască
imperative — tu — — voi —
affirmative înrăiește înrăiți
negative nu înrăi nu înrăiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.