înrobi

Romanian

Etymology

From în- +‎ rob.

Verb

a înrobi (third-person singular present înrobește, past participle înrobit) 4th conjugation

  1. to enslave

Conjugation

    conjugation of înrobi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înrobi
gerund înrobind
past participle înrobit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înrobesc înrobești înrobește înrobim înrobiți înrobesc
imperfect înrobeam înrobeai înrobea înrobeam înrobeați înrobeau
simple perfect înrobii înrobiși înrobi înrobirăm înrobirăți înrobiră
pluperfect înrobisem înrobiseși înrobise înrobiserăm înrobiserăți înrobiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înrobesc să înrobești să înrobească să înrobim să înrobiți să înrobească
imperative — tu — — voi —
affirmative înrobește înrobiți
negative nu înrobi nu înrobiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.