înrudire
Romanian
Etymology
Noun
înrudire f (plural înrudiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | înrudire | înrudirea | înrudiri | înrudirile | |
| genitive-dative | înrudiri | înrudirii | înrudiri | înrudirilor | |
| vocative | înrudire, înrudireo | înrudirilor | |||