întăință

Romanian

Etymology

From întâi +‎ -ință.

Noun

întăință f (plural întăințe)

  1. (obsolete) priority
    Synonym: întâietate

Declension

Declension of întăință
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întăință întăința întăințe întăințele
genitive-dative întăințe întăinței întăințe întăințelor
vocative întăință, întăințo întăințelor

References

  • întăință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.