întăritură

Romanian

Etymology

From întări +‎ -tură.

Noun

întăritură f (plural întărituri)

  1. fortification

Declension

Declension of întăritură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întăritură întăritura întărituri întăriturile
genitive-dative întărituri întăriturii întărituri întăriturilor
vocative întăritură, întărituro întăriturilor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.