întina

See also: înțina

Romanian

Etymology

From tină.

Verb

a întina (third-person singular present întinează, past participle întinat) 1st conjugation

  1. to desecrate, defile, stain

Conjugation

    conjugation of întina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a întina
gerund întinând
past participle întinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întinez întinezi întinează întinăm întinați întinează
imperfect întinam întinai întina întinam întinați întinau
simple perfect întinai întinași întină întinarăm întinarăți întinară
pluperfect întinasem întinaseși întinase întinaserăm întinaserăți întinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întinez să întinezi să întineze să întinăm să întinați să întineze
imperative — tu — — voi —
affirmative întinează întinați
negative nu întina nu întinați

See also

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.