întipări

Romanian

Etymology

From în- +‎ tipări.

Verb

a întipări (third-person singular present întipărește, past participle întipărit) 4th conjugation

  1. to print

Conjugation

    conjugation of întipări (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a întipări
gerund întipărind
past participle întipărit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întipăresc întipărești întipărește întipărim întipăriți întipăresc
imperfect întipăream întipăreai întipărea întipăream întipăreați întipăreau
simple perfect întipării întipăriși întipări întipărirăm întipărirăți întipăriră
pluperfect întipărisem întipăriseși întipărise întipăriserăm întipăriserăți întipăriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întipăresc să întipărești să întipărească să întipărim să întipăriți să întipărească
imperative — tu — — voi —
affirmative întipărește întipăriți
negative nu întipări nu întipăriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.