întorsător
Romanian
Etymology
Noun
întorsător n (plural întorsătoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | întorsător | întorsătorul | întorsătoare | întorsătoarele | |
| genitive-dative | întorsător | întorsătorului | întorsătoare | întorsătoarelor | |
| vocative | întorsătorule | întorsătoarelor | |||
References
- întorsător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN