întorsătură

Romanian

Etymology

From întors +‎ -ătură.

Noun

întorsătură f (plural întorsături)

  1. turn

Declension

Declension of întorsătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întorsătură întorsătura întorsături întorsăturile
genitive-dative întorsături întorsăturii întorsături întorsăturilor
vocative întorsătură, întorsăturo întorsăturilor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.