întovărăși

Romanian

Etymology

From în- +‎ tovarăș.

Verb

a întovărăși (third-person singular present întovărășește, past participle întovărășit) 4th conjugation

  1. to accompany

Conjugation

    conjugation of întovărăși (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a întovărăși
gerund întovărășind
past participle întovărășit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întovărășesc întovărășești întovărășește întovărășim întovărășiți întovărășesc
imperfect întovărășeam întovărășeai întovărășea întovărășeam întovărășeați întovărășeau
simple perfect întovărășii întovărășiși întovărăși întovărășirăm întovărășirăți întovărășiră
pluperfect întovărășisem întovărășiseși întovărășise întovărășiserăm întovărășiserăți întovărășiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întovărășesc să întovărășești să întovărășească să întovărășim să întovărășiți să întovărășească
imperative — tu — — voi —
affirmative întovărășește întovărășiți
negative nu întovărăși nu întovărășiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.