întrămătură

Romanian

Etymology

From întrămat +‎ -ură.

Noun

întrămătură f (plural întrămături)

  1. (obsolete) consolidation
    Synonym: consolidare

Declension

Declension of întrămătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întrămătură întrămătura întrămăture întrămăturele
genitive-dative întrămăture întrămăturei întrămăture întrămăturelor
vocative întrămătură, întrămăturo întrămăturelor

References

  • întrămătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.