întrecământ

Romanian

Etymology

From întrece +‎ -ământ.

Noun

întrecământ n (plural întrecământuri)

  1. (regional) remnant, remainder
    Synonym: rămășiță

Declension

Declension of întrecământ
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întrecământ întrecământul întrecământuri întrecământurile
genitive-dative întrecământ întrecământului întrecământuri întrecământurilor
vocative întrecământule întrecământurilor

References

  • întrecământ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.