întregi

Romanian

Etymology 1

Noun

întregi m pl

  1. plural of întreg

Etymology 2

From întreg.

Verb

a întregi (third-person singular present întregește, past participle întregit) 4th conjugation

  1. to complete, to make whole
Conjugation
    conjugation of întregi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a întregi
gerund întregind
past participle întregit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întregesc întregești întregește întregim întregiți întregesc
imperfect întregeam întregeai întregea întregeam întregeați întregeau
simple perfect întregii întregiși întregi întregirăm întregirăți întregiră
pluperfect întregisem întregiseși întregise întregiserăm întregiserăți întregiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întregesc să întregești să întregească să întregim să întregiți să întregească
imperative — tu — — voi —
affirmative întregește întregiți
negative nu întregi nu întregiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.