întregiune

Romanian

Etymology

From întreg +‎ -iune.

Noun

întregiune f (plural întregiuni)

  1. (obsolete, regional) wholeness, integrity
    Synonym: deplinătate

Declension

Declension of întregiune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative întregiune întregiunea întregiuni întregiunile
genitive-dative întregiuni întregiunii întregiuni întregiunilor
vocative întregiune, întregiuneo întregiunilor

References

  • întregiune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.